O faptă bună inspiră o mie de inimi, o mie de inimi schimbă o lume

Gavril A. Drăguţan (n. 1926), pedagog pasionat din s. Recea (Strășeni), a dedicat peste 36 de ani strângerii și păstrării memoriei colective a comunității sale. Cu o răbdare de arhivar și dragoste profundă pentru istorie, a adunat de la săteni diverse obiecte de uz casnic, unelte și mărturii ale vieții cotidiene, pe care le-a reunit într-un muzeu al satului – o veritabilă comoară a patrimoniului local. În anul 2007, când am avut ocazia să vizitez acest muzeu, mi-am notat și câteva dintre exponatele care mi-au atras atenția prin vechimea și simbolismul lor: Ladă de zestre colecţionată de la Coropceanu Pavel Alexandru (1810–1820) Car olog cumpărat de la Grigore V. Ţapu (1820–1830) Cheia de la moara de vînt a lui Cheptene Ştefan Vasile (Mititelul) (1857) Lampă cu gaz donată muzeului de Drăguţan Vasile (1860) Farfurie colecţionată de la Pleşca Mihail Ion (1863–1865) Piuliţă pentru pisat piper negru, moştenită de la bunelul Costache Belescu şi dăruită de Belescu Efim Dimitrie (1865–1867) Blid de lut, donat de Gonţa Ana V. (1870)

Farfurie cu leu, dăruită de Drăguţan Teodor Vasile (1880) Căldare de aramă de 10 litri, folosită la măsuratul vinului pentru vînzare, confecţionată de Preguza Maria Profir (1880) Lopăţică de strîns făină, folosită la moara de vînt a lui Ion Trocin Drăguţan (1884–1890) Călcător cu care bătrînul Spiridon Muravschi făcea cercuri din lemn la butoaie (1890) Sfeşnic, donat de Barbăroşie Ion Gheorghe (1890–1892) Fier de călcat, care se înfiebînta pe plită, colecţionat de la Vladicescu Amos Sava (1905) Lopată din lemn, folosită la grohăitul şi vînturarea grîului pe făţare, donată de Moisei Ion T. (1915–1936) Aceste obiecte nu sunt doar relicve ale unei lumi apuse, ci și dovezi vii ale memoriei satului, ale grijii pentru detaliu și ale legăturii profunde dintre oameni, pământ și trecutul lor.